Portait de Monseigneur
Ioan Suciu, martyr du communisme
Mgr Ioan Suciu est un
évêque gréco-catholique roumain. Né en 1907 à Blaj, il fut ordonné prêtre en
1931 et nommé, en 1940, évêque auxiliaire d’Oradea-Mare puis administrateur
apostolique du siège de Blaj. Surnommé « l’apôtre des jeunes », il eut une intense
activité pastorale et sportive avec les Roms qui vivaient dans les périphéries
de Blaj.
Après l’arrivée des
communistes au pouvoir et l’interdiction de l’Église gréco-catholique en 1948,
Mgr Suciu commença à donner une série de sermons, au cours desquelles il fit
valoir l’impossibilité d’un accord avec le communisme.
Arrêté le 27 octobre 1948, il subit de durs interrogatoires pendant dix-sept mois. Il suivit le même parcours que six autres évêques gréco-catholiques roumains. Il mourut de faim à la prison de Sighet dans la nuit du 27 juin 1953, dans la cellule 44, entouré par ses confrères. Il fut enterré au cimetière des pauvres et sa tombe n’a jamais pu être identifiée.
En 1952, dans sa lettre apostolique Veritatem facientes, le pape Pie XII rend hommage à ce peuple de l’Est qui n’a pas renié leur foi : « Vous renouvelez la beauté de l’Église primitive […] On souhaite embrasser les chaînes de ceux qui, du fond de leur prison, ne s’acharnent pas contre l’injustice qui leur a été faite mais souffrent d’une douleur indicible en voyant les assauts contre la foi et prient pour le salut éternel de leur peuple. »
Aujourd’hui, leur
sacrifice est en passe d’être reconnu par la Congrégation pour les causes des
saints. Ioan Suciu fait partie des « nouveaux martyrs » qui ont versé leur sang
pour l’Évangile. Son sacrifice nous dit que, dans notre monde, on peut faire
preuve de fidélité en considérant que la grâce du Seigneur est plus précieuse
que notre vie. Son témoignage, nous incite à redécouvrir nos raisons de croire,
d’espérer, de vivre et de nous ouvrir aux autres.
Père Cristian Crisan,
curé de la paroisse gréco-catholique roumaine Saint-Georges à Paris
En partenariat avec Prions
en Église
Source : https://oeuvre-orient.fr/actualites/portait-de-monseigneur-ioan-suciu-martyr-communisme/
Bienheureux évêques
martyrs roumains
Martyrs roumains entre
1950 et 1970 (XXe siècle)
Valeriu Traian Frentiu (mort le 11 juillet 1952), Vasile Aftenie (mort le 10 mai 1950), Ioan Suciu (mort le 27 juin 1953), Tit Liviu Chinezu (mort le 15 janvier 1955), Ioan Balan (mort le 4 août 1959), Alexandru Rusu (mort le 9 mai 1963) et Iuliu Hossu (mort le 28 mai 1970), évêques, tués en haine de la Foi en divers lieux de Roumanie entre 1950 et 1970.
- lors de son voyage apostolique le 2 juin 2019, le Pape a béatifié les 7 évêques martyrs, témoins de liberté et de miséricorde à Blaj, dans le centre de la Roumanie, au 'Champ de la liberté', lieu éminemment symbolique pour les Roumains...
- Les sept évêques martyrs, site de l'Eglise catholique en France.
- en italien, le 19 mars 2019, décret de reconnaissance du martyre:
Promulgazione
di Decreti della Congregazione delle Cause dei Santi, bolletino du
19.03.2019
décret
du 19 mars 2019
«Face à la féroce
oppression du régime, ils démontrèrent une foi et un amour exemplaires pour
leur peuple. Avec beaucoup de courage et de force intérieure, ils acceptèrent
d’être soumis à la dure incarcération et à toutes sortes de mauvais
traitements, sans renier l’appartenance à leur Église aimée», a souligné le
Pape lors de la messe de béatification. «Ces pasteurs, martyrs de la foi, ont
récupéré et laissé au peuple roumain un héritage précieux que nous pouvons
synthétiser en deux paroles: liberté et miséricorde.»
SOURCE : https://nominis.cef.fr/contenus/saint/13364/Bienheureux-eveques-martyrs-roumains.html
Voyage du Pape en Roumanie
: béatification de sept évêques
Le 19 mars 2019, le pape
François a autorisé la Congrégation des causes des saints à reconnaître par
décret le martyre de sept évêques tués en haine de la foi en Roumanie
communiste entre 1950 et 1970. Ils ont été incarcérés dans des prisons et des
camps jusqu’à leur mort, causée par l’isolement, le froid, la faim, la maladie
ou les travaux forcés. Durant sa visite en Roumanie, du 31 mai au 2 juin 2019,
le pape François a béatifié sept évêques gréco-catholiques martyrs sous le
communisme. La béatification a eu lieu le dimanche 2 juin, 2019 lors de la
Divine Liturgie,
sur le Champ de la Liberté à Blaj.
Les sept évêques martyrs
Mgr Ioan Suciu,
administrateur apostolique d’Alba Julia, premier évêque gréco-catholique
roumain mis en arrestation par les autorités communistes en 1948 pour avoir
refusé de dissoudre son Eglise au sein de l’Eglise orthodoxe.
Il fut emprisonné et mourut en martyr en
1953, à la prison de Sighet. Après l’arrivée des communistes au pouvoir et
l’interdiction de l’Église gréco-catholique en 1948, Mgr Suciu fit valoir
l’impossibilité d’un accord avec le communisme dans ses sermons. Arrêté le 27
octobre 1948, il subit de durs interrogatoires pendant dix-sept mois. Il mourut
de faim à la prison de Sighet dans la nuit du 27 juin 1953, entouré par ses
confrères. Il fut enterré au cimetière des pauvres et sa tombe n’a jamais pu
être identifiée.[2]
Mgr Iuliu Hossu, évêque
de Cluj, mort en exil au monastère orthodoxe de
Caldarusani, le 28 mai 1970. Mgr Iuliu Hossu a été nommé cardinal par
le pape Paul VI en 1977, alors qu’il était en prison depuis presque 30 ans. Le
pouvoir communiste l’ayant informé qu’il ne pourrait pas revenir en Roumanie
s’il se rendait à Rome pour être cardinal,
Mgr Hossu décide de ne pas quitter son pays. Il fût donc créé cardinal in
pectore (dans le cœur du pape) et resta en prison.
Mgr Valeriu-Traian
Frentiu, évêque d’Oradea mare, mort à la prison de Sighet le 11 juillet 1952.
Mgr Alexandru Rusu, mort
à la prison de Gherla le 9 mai 1963.
Mgr Vasile Aftenie,
évêque auxiliaire d’Alba Julia et Fagaras, mort au Ministère de l’intérieur le
10 mai 1950.
Mgr Ioan Balan, évêque de
Lugoj, mort en exil au monastère orthodoxe de
Ciorogârla, le 4 août 1959.
Mgr Tit-Liviu Chinezu,
ordonné évêque en prison et mort à la prison de Sighet le 15 janvier 1955.
Hommage de l’Eglise
catholique
Mgr Ioan Ploscaru, un des
évêques gréco-catholiques emprisonnés, a écrit son témoignage dans le
livre Chaîne et terreur, paru aux éditions Salvator. Arrêté en 1950,
il purgea quinze ans de prison après avoir été clandestinement ordonné
évêque par le nonce apostolique. Il est mort en
1998. A travers son exemple, il décrit le contexte dans lequel les évêques ont
été emprisonnés, les épreuves par lesquelles ils sont passés et la force qu’il
leur a fallu pour persévérer et garder la foi.
L’interdiction de
l’Église gréco-catholique permettait d’unifier la vie religieuse sous
l’Eglise orthodoxe pour
l’instrumentaliser et la contrôler. Le grief essentiel qui motivait les menaces
et exécutions des évêques et des prêtres gréco-catholiques était leur lien avec
le Pape, qui était le signe de leur liberté spirituelle.
Mgr Ploscaru lutte contre
la destruction physique et morale exercée sur lui par le régime totalitaire qui
l’enferme. « Soit seul, soit par moment avec les autres évêques ou prêtres, il
reconstitue des journées de prière et de réflexion théologique comme dans
un monastère, ainsi il
se reconstruit en contrepoint de la destruction mentale et physique dont il est
victime. »
« Les prêtres et les
évêques de l’Église gréco-catholique ont considéré cette période comme la plus
précieuse de leur existence. C’est une grâce de pouvoir offrir à Dieu
sessouffrances et le témoignage de sa foi, même au prix de sa vie. »
L’Eglise n’avait plus
d’évêques ; les vicaires généraux les ont remplacés. Le nonce apostolique de
Bucarest a reçu l’ordre du pape Pie XII de consacrer en secret d’autres évêques
: Ioan Ploscaru le 30 novembre 1948, fut un de ceux-là.
L’Eglise roumaine unie
gréco-catholique a été interdite en 1948, « condamnée à mort », et totalement
annihilée et ensevelie. « Mais quarante et un ans plus tard, cette Eglise est
ressuscitée. Voilà une preuve que l’Église du Christ ne peut être vaincue. »
En 1952, dans sa lettre
apostolique Veritatem facientes, le pape Pie XII rend hommage à ce peuple
de l’Est qui n’a pas renié sa foi : « Vous renouvelez la beauté de
l’Église primitive […] On souhaite embrasser les chaînes de ceux qui, du fond
de leur prison, ne s’acharnent pas contre l’injustice qui leur a été faite mais
souffrent d’une douleur indicible en voyant les assauts contre la foi et prient
pour le salut éternel de leur peuple. »
Roumanie: le p. Ioan, un
prêtre Rom, témoigne
« Dans l’Église du
Christ, il y a de la place pour tout le monde »
JUIN 02, 2019 16:27ANITA BOURDINPAPES, VOYAGES
« Je pense que je ne me trompe pas si je dis que nous sommes ici pour montrer comment, dans l’Église du Christ, il y a de la place pour tout le monde »: cette phrase du témoignage d’un prêtre Rom, le p. Ioan, a été reprise par le pape François ensuite dans son allocution lors de sa visite le quartier rom de Barbu Lautaru de Blaj, en Roumanie, dernier rendez-vous de ses trois jours de voyage (31 mai-2 juin 2019) dans ce pays appelé le « Jardin de Marie ».
Le pape s’est rendu à la petite église dédiée à Saint-André apôtre et à l’évêque martyr Ioan Suciu (Blaj, 1907-prison de Sighet, 1953), béatifié le matin même, autrefois engagé pour l’annonce de l’Evangile aux Roms. Elle a été consacrée en mai dernier.
Au témoignage du p. Ioan, le pape a en effet répondu ensuite: « Tu n’as pas tort d’affirmer cette conviction aussi certaine qu’elle est parfois oubliée : dans l’Église du Christ, il y a de la place pour tous. S’il n’en était pas ainsi, ce ne serait pas l’Eglise du Christ. »
« L’Église, a insisté le pape, est un lieu de rencontre et nous avons besoin de le rappeler non pas comme un beau slogan mais comme un élément de la carte d’identité de notre être chrétien. »
Le pape a aussi relevé que le p. Ioan a cité le nouveau bienheureux Ioan Suciu, martyr du communisme qui venait là jouer au football avec les enfants roms: « Tu nous l’as rappelé en donnant l’exemple de l’évêque martyr Ioan Suciu, qui a su traduire par des gestes concrets le désir de Dieu le Père de rencontrer chaque personne dans l’amitié et dans le partage. L’Évangile de la joie se transmet dans la joie de se rencontrer et de savoir que nous avons un Père qui nous aime. »
L’évêque dont l’église porte le nom, Ioan Suciu (Blaj, 1907- prison de Sighet, 1953), béatifié le matin même, avait commencé, dès 1948 après l’arrivée des communistes au pouvoir et l’interdiction de l’Église gréco-catholique par Staline, à donner une série de sermons, au cours desquelles il faisait valoir l’impossibilité d’un accord avec le communisme.
Arrêté le 27 octobre 1948, il subit de durs interrogatoires pendant dix-sept mois. Il suivit le même parcours que six autres évêques gréco-catholiques roumains. Il mourut de faim à la prison de Sighetu Marmației dans la nuit du 27 juin 1953, entouré par ses confrères. Il fut enterré au cimetière des pauvres et sa tombe n’a jamais été identifiée.
Voici notre traduction, rapide, de travail, du témoignage du p. Ioan.
AB
Témoignage du prêtre Rom
Saint Père
Bienvenue dans la périphérie des périphéries! Ici, dans le quartier de Barbu Lautaru de Blaj, nous, les Roms, nous vivons heureux parce que l’Eglise gréco-catholique roumaine a bien compris une chose importante: il faut guérir à cette fracture, il faut rencontrer ces frères, il faut leur offrir l’Evangile de la joie.
Nous ne pouvons pas ne pas faire mémoire de l’évêque martyr Ioan Suciu, qui a jouait volontiers au football avec les petits Roms dans ces rues où nous nous trouvons, dans un authentique esprit fraternel d’amitié et de partage. Il a payé de son sang sa fidélité au Christ et il célèbre maintenant la Liturgie céleste avec les saints anges.
Nous sommes reconnaissants à notre Église d’avoir pensé à une pastorale des Roms, avec diverses paroisses dédiées à l’accompagnement spirituel de leurs familles et de leurs enfants.
Et l’église où nous nous trouvons, ici, dans notre quartier, est un signe concret de cette attention et de cette affection pour nous.
Je pense que je ne me trompe pas si je dis que nous sommes ici pour montrer comment, dans l’Église du Christ, il y a de la place pour tout le monde. Pour cette raison, la visite et l’accolade que vous nous donnez aujourd’hui, Saint-Père, révèlent à tous ce qu’est la vraie vie des Roms et à quel point leur désir d’inclusion et de participation au travail de la société en Roumanie et ailleurs pour surmonter les discriminations et les ségrégations.
Merci, Saint-Père, de dialoguer avec notre époque, de vous sentir proche de nous, l’un de nous. En vous accueillant, nous accueillons le Seigneur qui est venu pour les laissés-pour-compte, lui qui aime les marginaux, les importuns, ceux qui sont difficiles à comprendre.
Pour nous et pour tous les Roms, votre présence est un grand
encouragement et une espérance.
(c) Traduction de Zenit,
Anita Bourdin
SOURCE : https://fr.zenit.org/2019/06/02/roumanie-le-p-ioan-un-pretre-rom-temoigne/
Bishop Ioan Suciu
4 Dec 1907, Blaj, Alba,
Romania- 27 Jun 1953, Sighetu Marmatiei, Maramures, Romania
Roman Catholic Bishop.
The fourth of nine children, Ioan Suciu was born in Blaj from a
family who gave the Church several priests. One of his brothers, Gheorghe
Claudiu Suciu was a chemist who contributed in the development, design and
testing processes for the oil industry and a member of the Romanian Academy. An
avid member of the Blaj Sports Club, Ioan attended the local Sfântul Vasile
high school until the age of seventeen, when he decided to pursue his vocation
as a priest. Sent to the Byzantine College of Saint Athanasius after earning a
baccalaureate, he obtained doctorates in philosophy and theology, studying the
latter under the renowned of Reginald Garrigou Lagrange, who personally
congratulated him in front of all during his graduation ceremony, a rare
circumstance on such occasions. Ordained priest on Rome on November 29, 1931,
back in Romania he was appointed to the teaching staff in a number of high
schools for boys, before being named to the Theological Academy in Blaj.
Organizing sports and outdoor activities for his students in the spirit of
Saint John Bosco, Suciu founded the "Marianistul" reviewed, later
replaced by "Tinerimea Nouă". Appointed auxiliary bishop of the
diocese of Oradea Mare at the early age of thirty two, becoming thus the
youngest hierarch of the Catholic Church in the world, he received his
episcopal consecration with the titular see of Moglaena from Bishop Valeriu
Traian Frentiu on July 22, 1940. Soon emerging as one of the Church's greatest
orators in Romania, Suciu was above all known for his activities among the
youth. Appointed by the Holy See to the high responsibility of apostolic
administrator of Făgăraş şi Alba Iulia in 1947 following the Communist
occupation of Romania and their refusal to recognize Msgr. Alexandru Rusu's
appointment to such office the year before, having soon fought Communism with
all his efforts, he was soon deposed from his position by means of a government
decree but this did not stop him for making some six hundred pastoral visits
across his archdiocese. In the end, he was arrested and held in some twelve
different prisons, ending up eventually in that of Sighet, where he spent his
remaining four years of life incarcerated along with other Romanian
Greek-Catholic bishops in prison cell 44. Tortures, beatings and lack of
nutrition led the young prelate to infirmity and eventually to his early death
at the age of forty five. Having received the last rites from Bishop Iuliu
Hossu, his body was thrown into a mass grave and eventually lost.
Biographie
par : Eman
Bonnici
SOURCE : https://fr.findagrave.com/memorial/147805789/ioan-suciu
Profile
Born into a family of
Greek-Catholic priests. Studied at
Sant’Atanasio and the Pontificium Institutum Internationale Angelicum in Rome, Italy. Ordained a priest in
the Romanian Greek-Catholic Rite on 29 November 1931,
and earned a doctorate in theology.
Chosen auxiliary
bishop of Oradea Mare {Gran Varadino}, Romania and Titular
Bishop of Moglaena on 25 May 1940.
Chosen Apostolic Administrator of Fagaras si Alba Iulia, Romania in 1942. Arrested in 1948 by Communist authorities
for his involvement in Christianity,
he was imprisoned until
his death 5
years later. Martyr.
Born
4 December 1907 in
Blaj, Alba, Romania
23 June 1953 in
Sighetu Marmatiei, Maramures, Romania
buried in
a mass grave in within the prison,
his body has never been recovered or identified
19 March 2019 by Pope Francis (decree
of martyrdom)
the beatification recognition
was celebrated at the Câmpia Libertății in Blaj, Romania
Additional
Information
other
sites in english
video
webseiten
auf deutsch
sites
en français
fonti
in italiano
Congregazione delle Cause dei Santi
site-uri
în limba româna
Biserica
Romana Unita cu Roma, Greco Catolica
MLA
Citation
“Blessed Ioan
Suciu“. CatholicSaints.Info. 13 November 2022. Web. 11 December 2022.
<https://catholicsaints.info/blessed-ioan-suciu/>
SOURCE : https://catholicsaints.info/blessed-ioan-suciu/
Martyred Romanian bishops
symbolize church's 'resurrection from darkness'
BY JONATHAN LUXMOORE,
CATHOLIC NEWS SERVICE
May
14, 2019
WARSAW, Poland - A
cardinal incarcerated for 18 years after refusing to abandon his church and a
bishop thrown in an unmarked grave after starving to death in an
"extermination prison" are among seven communist-era martyrs who will
be beatified by Pope Francis during his upcoming visit to Romania.
"This will be a
recognition that Christ was present during all the suffering, and a sign of joy
in our church's resurrection," said Bishop Mihai Fratila of the Romanian
Catholic Eparchy of Bucharest.
"It will also be a
reminder that Christians should uphold Christ's eternal truth and resist
compromises. We cannot engage in dialogue with the forces of darkness and
evil," he added.
Preparations are underway
for the June 2 beatification of Cardinal Iuliu Hossu and six other Romanian
Catholic bishops, who died as martyrs after their church's forced suppression.
Bishop Fratila told
Catholic News Service that a 2,000-page dossier on the prelates had been
completed after the 2013 opening of Romanian Communist Party archives. The
decision to honor the martyrs, approved by Pope Francis March 19, went
"far beyond cultural and historical questions or motives of revenge,"
he said.
"We knew the facts
of the persecution, but needed documentation to clarify the communist regime's
logic and motives," Bishop Fratila said.
"In all the
countries of Eastern Europe, we've seen it isn't enough to make the sign of the
cross and show piety on paper. Being Christian means making choices in our
daily lives, as these martyr stories clearly show," he added.
The beatification Mass
will be celebrated in Blaj on the final day of the pope's three-day pilgrimage.
The Divine Liturgy and beatification ceremony are expected to attract tens of
thousands from the Romanian and Latin Catholic churches, both of which were
repressed under communist rule from 1948 through 1989.
The seven prelates were
among at least 600 Catholic clergy arrested and told to find other jobs in
October 1948, when their Eastern Catholic Church was declared reunified with
Orthodoxy at a widely boycotted synod in Cluj.
Many priests went into
hiding or were killed by security forces during a subsequent campaign to
eradicate the Romanian Catholic Church.
Auxiliary Bishop Vasile Aftenie
of Fagaras and Alba Iulia died in 1950 at the age of 50 after 10 months of
brutal interrogation. Witnesses said his bishop's feet stuck out of his
makeshift coffin when he was buried in the capital's Bellu cemetery.
Bishop Valeriu Frentiu of
Oradea Mare became bishop of Lugoj in 1913 and later was transferred to Oradea,
where he opened a seminary and several schools and developed monastic life.
After his arrest by security forces, he died in an "extermination
prison" at Sighet at age 77 after being denied medical care.
Bishop Ioan Suciu became
auxiliary bishop of Oradea in 1940. He died from mistreatment and starvation at
Sighet in 1953 at the age of 45.
Auxiliary Bishop Tit
Liviu Chinezu of Fagaras and Alba Iulia froze to death at Sighet at age 50. He
had served as rector of the Theology Academy in Blaj and was secretly
consecrated a bishop while incarcerated in 1949 with authorization from the
papal nuncio.
Among the other martyrs,
Bishop Ioan Balan of Lugoj, a New Testament translator, was arrested for
refusing to submit to Orthodoxy and died from mistreatment while under house
arrest at an Orthodox monastery after four years in the Sighet prison.
Bishop Alexandru Rusu of
Maramures, a former theology professor and newspaper editor, also was held in
Orthodox monasteries after surviving Sighet, but he received a life sentence in
1956, at the age of 73, for "instigating high treason" after holding
a Romanian Catholic liturgy in Cluj's university church. He died in 1963.
He was buried in an
unmarked grave, after dying of septicemia in an underground cell at Gherla
Prison.
Cardinal Hossu, a former
military officer who had defended Romania's Jewish minority during World War
II, also was secretly consecrated by the papal nuncio. He survived four years
at Sighet and was made a cardinal secretly by Pope Paul VI in 1969 during 14
years' detention at Caldarusani. He died a year later in a Bucharest hospital.
In his Easter homily,
Cardinal Lucian Muresan of Fagaras and Alba Iulia said the bishops had
recognized their church would survive the "calculations, schemes and
strategies" used against it and had "assured its continuity" by
"choosing the hard way of martyrdom."
He said their testimony
should "strengthen new generations in troubled times," and
"highlight the importance of martyrdom and sacrifice in a fluid and
permissive society."
Seven bishops martyred by
Romanian Communists to be beatified tomorrow
By Cian Molloy - 01 June, 2019
Romania’s secret cardinal, Bishop Iuliu Hossu,
martyred by Communists in 1970.
Pope Francis will beatify
seven modern-day martyrs this Sunday during a visit to Romania.
The martyrs were Greek
Catholic bishops who died between 1950 and 1970 while being held prisoner by
Romania’s former Communist regime.
They are Valeriu Traian
Frentiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tito Livio Chinezu, Ioan Balan, Alexandru
Rusu and Iuliu Hossu. In March this year, Pope Francis declared that they had
been killed “in hatred of the faith”.
The last of these, Bishop
Hossu, spent many years in solitary confinement, before dying in hospital in
1970. A year before his death he was named a cardinal in pectore –
that is, he was a secret cardinal, whose ecclesiastical status was not made
public in order to save him from further persecution.
On his death bed, Bishop
Hossu’s last words were: “My struggle is over, yours continues.”
The beatification of the
martyrs is the highlight of a three-day visit which began yesterday with the
Pope visiting the Romanian Orthodox Patriarch Daniel and the Romanian Orthodox
Synod in Bucharest. Before leaving, the Pope called on the faithful around the
world to pray for the success of his visit, saying he travelled “as a pilgrim
to walk together with our brothers of the Romanian Orthodox Church”.
Relations between the
Romanian Orthodox Church and the Roman Catholic Church are good and both pray
for Church unity. When Pope Francis met Patriarch Daniel and his brother
bishops, he did so in a recently built Orthodox cathedral that was part funded
by a gift of US$200,000 made by Saint Pope John Paul II when he visited Romania
in 1999.
When Pope John Paul II
visited Romania, it was 10 years after the fall of the Communist dictatorship
of Nicolae Ceausescu, and the Polish pontiff was given a rapturous welcome. It
was the first visit by a Roman pontiff to a country with a majority Orthodox
population, and it was judged a great success.
Catholics form 5 per cent
of the Romanian population. Most of these belong to the Greek Catholic Church,
with Latin-rite Catholics being predominantly recent immigrants to the country.
When Pope Francis beatifies the seven martyrs tomorrow in Blaj in Transylvania,
he will do so during an Eastern rite Divine Liturgy.
The papal visit to
Romania will be watched closely by members of Ireland’s Romanian community,
which numbers more than 29,000 people. Romanians form Ireland’s fourth largest
non-Irish ethnic minority, but they are the fastest growing of the 10 biggest
populations of non-Irish living in Ireland. In Ireland, 69 per cent of
Romanians are Catholic.
| JUN. 2,
2019
Pope in Romania: Martyred
Bishops Gave Their Lives for Fidelity to the Church
Blessed Valeriu Traian
Frentiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tito Livio Chinezu, Ioan Balan, Alexandru
Rusu, and Iuliu Hossu were killed “in hatred of the faith” between 1950 and
1970, during the Soviet occupation of Romania and the rule of Nicolae
Ceausescu.
Hannah Brockhaus/CNA
BLAJ - Declaring their
beatification Sunday in Romania, Pope Francis said seven martyred Greek-Catholic
bishops gave their lives for fidelity to the Church and in defense of the right
to freedom of religion.
“The new blesseds endured
suffering and gave their lives to oppose an illiberal ideological system that
oppressed the fundamental rights of the human person,” Pope Francis said June
2, during a Greek-Catholic Divine Liturgy in the “Field of Freedom,” in Blaj,
Romania.
“These pastors, martyrs
for the faith,” he emphasized, “re-appropriated and handed down to the Romanian
people a precious legacy that we can sum up in two words: freedom and mercy.”
"With great courage
and interior fortitude, they accepted harsh imprisonment and every kind of
mistreatment, in order not to deny their fidelity to their beloved Church,” the
pope said, adding that “in the face of fierce opposition from the regime, they
demonstrated an exemplary faith and love for their people.”
Blessed Valeriu Traian
Frentiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tito Livio Chinezu, Ioan Balan, Alexandru
Rusu, and Iuliu Hossu were killed “in hatred of the faith” between
1950 and 1970, during the Soviet occupation of Romania and the rule of Nicolae
Ceausescu.
This was a tragic period
for the Catholic community in Romania, which was “put to a harsh test by a
dictatorial and atheistic regime,” Francis said, noting that not only these
seven blesseds, but “all the Bishops and faithful of the Greek-Catholic Church
and those of the Latin rite Catholic Church were persecuted and imprisoned.”
He quoted Bl. Iuliu
Hossu, who once said during his imprisonment: “God has sent us into this
darkness of suffering in order to offer forgiveness and to pray for the
conversion of all.”
Today, Catholics make up
less than 6% of the population of Romania, which is majority Orthodox. Most of
the Catholics in the country are of the Latin rite, and come from Romanian,
Hungarian, and German language and ethnic groups.
The Romanian
Greek-Catholic Church, to which the new blesseds belonged, is a Byzantine rite
Church in communion with the Holy See.
In his homily, the pope emphasized
that an important part of the spiritual legacy of the new blesseds was the
mercy they showed in their readiness to suffer martyrdom meekly and without
hatred toward their persecutors.
“The mercy they showed to
their tormentors is a prophetic message, for it invites everyone today to
conquer anger and resentment by love and forgiveness, and to live the Christian
faith with consistency and courage,” he stated.
According to Pope
Francis, today “new ideologies” are appearing which threaten to uproot people
from their “richest cultural and religious traditions.”
They are “forms of
ideological colonization that devalue the person, life, marriage and the
family,” he said, encouraging Romanian Catholics “to bring the light of the
Gospel to our contemporaries and to continue, like these blesseds, to resist
these new ideologies now springing up.”
“These lands know well
how greatly people suffer when an ideology or a regime takes over, setting
itself up as a rule for the very life and faith of people, diminishing and even
eliminating their ability to make decisions, their freedom and their room for
creativity,” he said.
“May you be witnesses of
freedom and mercy, allowing fraternity and dialogue to prevail over divisions,”
he said, praying that “the maternal protection of the Blessed Virgin Mary,
Mother of God, and the intercession of the new blesseds accompany you on your
journey.”
According to organizers,
there were an estimated 60,000 people at the Divine Liturgy and beatification
in the Field of Liberty in Blaj, and another 20,000 taking part through viewing
large screens set up in a few of the town squares. Afterward, Pope Francis
recited the Regina Coeli.
The beatification took
place on the third and final day of an apostolic visit to Romania, the first since
St. Pope John Paul II visited in 1999. During his visit, Pope Francis met with
the Romanian Catholic communities and with the Romanian Orthodox
Patriarch Daniel and members of the Holy Synod.
Pope in Romania: Who are
the 7 Greek-Catholic martyrs?
During a Divine Liturgy
in the city of Blaj on Sunday, Pope Francis beatifies seven Greek- Catholic
bishops who were martyred under the communist regime in Romania.
By Vatican News
All seven of the
Greek-Catholic bishops were arrested in 1948. All of them were imprisoned and
left to die of hunger, exposure, disease, or the effects of hard labour, and
then buried in unmarked graves. The liturgical chair used during the Divine
Liturgy in Blaj on Sunday, was made from the wooden planks of the prison beds,
and from the iron bars of the prison windows where some of the martyrs died.
Iuliu Hossu
Romania was under Soviet
occupation and ruled by Nicolae Ceausescu, when Iuliu Hossu returned there
after completing his theology studies in Rome. He spent 22 years in prison. His
last words were: "My battle is over, yours continues". He never knew
that Pope Paul VI had created him a Cardinal "in pectore" in 1969.
Vasile Aftenie
Vasile Aftenie also
studied in Rome. A year after his arrest he was transferred to the infamous
Ministry of the Interior where he suffered terrible tortures and eventually
died of his wounds in 1950.
Ioan Balan
In 1929 Ioan Balan was
appointed to the Vatican Commission to draw up the new Code of Canon Law of the
Eastern Churches. After his arrest in 1948, he was placed in solitary
confinement and died in 1959 without ever being tried or sentenced.
Valeriu Traian Frentiu
Valeriu Traian Frentiu
was ordained a bishop when he was only 37 years of age. Also arrested in 1948,
he spent the rest of his life in a concentration camp. When he died in 1952,
his body was thrown into an unmarked grave.
Ioan Suciu
Ioan Suciu was ordained a
priest in 1931. He too died of hunger and disease while in prison. In his last
letter to the faithful before his arrest, he wrote: “Do not be deceived by vain
words, promises, lies... We cannot sell Christ or the Church”.
Tito Liviu Chinezu
Tito Liviu Chinezu was
born in 1904. He was ordained a bishop in prison by those bishops who were
themselves prisoners. When the secret of his ordination leaked out, he was
transferred to a prison where he died of cold and hunger.
Alexandru Rusu
Alexandru Rusu was
consecrated bishop in 1931. Arrested in 1948, he was sentenced to 25 years in
prison for instigation and high treason. He died in 1963 and was buried in the
prison cemetery without any religious rite.
Vatican Radio
From the night of the 28 November
1948, when all the Greek-Catholic bishops were arrested, until the 25 December
1989, which marked the end of the Communist regime, the only Divine Liturgy in
the Romanian language available to the faithful in that country, was that
broadcast by Vatican Radio.
YOUR
CONTRIBUTION FOR A GREAT MISSION:
SUPPORT
US IN BRINGING THE POPE'S WORDS INTO EVERY HOME
Beato Giovanni
Suciu Vescovo e martire
>>>
Visualizza la Scheda del Gruppo cui appartiene
Blaj, Romania, 4 dicembre
1907 – Sighetul Marmaţiei, Romania, 27 giugno 1953
Ioan Suciu nacque il 4
dicembre 1907 a Blaj, in Romania. Dopo gli studi teologici compiuti in patria e
a Roma presso il Collegio Greco di Sant’Atanasio, fu ordinato sacerdote il 29
novembre 1931. Il 6 maggio 1940 fu nominato vescovo ausiliare della diocesi di
Oradea Mare; sette anni dopo, divenne amministratore apostolico della diocesi
di Făgăraş e Alba Iulia. A causa del suo aperto dissenso col regime comunista,
dimostrato in una serie di conferenze nelle principali città del Paese, fu
arrestato il 28 ottobre 1948. Venne imprigionato a Dragoslavele, quindi nel
monastero ortodosso di Căldăruşani, infine nel penitenziario di Sighetul
Marmaţiei, dove morì il 27 giugno 1953, a causa delle privazioni e delle
torture subite. I suoi resti mortali vennero sepolti in una fossa comune. È
stato inserito nella causa di beatificazione che comprendeva in tutto sette
vescovi morti dal 1950 al 1970, durante la persecuzione religiosa portata avanti
in Romania dal regime comunista. La beatificazione dei sette vescovi è stata
fissata a domenica 2 giugno 2019, durante il Viaggio Apostolico in Romania di
papa Francesco. La loro comune memoria liturgica è stata fissata al 2 giugno.
Ioan Suciu nacque il 4 dicembre
1907 a Blaj, da una famiglia di antica tradizione greco-cattolica. Suo padre
Vasile era sacerdote, mentre tra i parenti da parte di sua madre, Maria Coltor,
contava Ioan Coltor, professore e oratore. Ricevette il Battesimo e la Cresima
venti giorni dopo la nascita.
Frequentò le scuole
elementari e quelle secondarie a Blaj. Nel 1925 ottenne il diploma di maturità
presso il liceo San Basilio Magno della stessa città. In quell’istituto divenne
amico di Tit Liviu Chinezu, a lui complementare per carattere: se Ioan era
impulsivo, l’altro era più riflessivo.
Entrambi vennero inviati
a Roma per gli studi teologici, ospiti del Pontificio Collegio Greco di
Sant’Atanasio. Nel 1927 Ioan ottenne il dottorato in Filosofia presso il
Collegio di Propaganda Fide, mentre nel 1932 divenne dottore in Teologia al
Pontificio Istituto Internazionale Angelicum. In quell’occasione, il domenicano
padre Reginald Garrigou-Lagrange, uno dei professori, gli manifestò il proprio
apprezzamento regalandogli l’anello col sigillo dell’Istituto.
Fu ordinato sacerdote a
Roma il 29 novembre 1931 e celebrò la Prima Messa nella cappella delle Suore
della Croce a Monte Mario, in un luogo che, fino a poco prima, aveva ospitato i
cavalli di un ricco romano. A chi gli domandò il perché di quella scelta,
ribatté che anche Gesù aveva cominciato in una stalla.
Fece dunque ritorno a
Blaj: dal 1932 al 1940 insegnò Religione e Lingua italiana al liceo commerciale
maschile. Divenne quindi professore di Teologia Morale e di Teologia
Pastorale nell’Accademia di Teologia. Nelle sue lezioni cercava d’infondere
entusiasmo agli allievi, per fare in modo che si mettessero con tutte le forze
al servizio di Dio.
I giovani erano il suo
amore più grande. Li andava a cercare, condividendo i loro giochi e le loro preoccupazioni
negli anni della crescita. Destinò loro varie opere di catechismo e di
spiritualità e fondò la rivista “Marianistul”, per bambini e ragazzi.
Il 25 maggio 1940 fu
nominato vescovo ausiliare di Oradea, col titolo di Moglena-Slatina in
Bulgaria, per affiancare il vescovo titolare, monsignor Valeriu Traian Frenţiu.
L’ordinazione episcopale ebbe luogo il 22 luglio 1940. Nell’omelia per
l’occasione dichiarò di «essersi fidanzato con gli interessi eterni di Gesù
Cristo, con la sua Chiesa, con il suo gregge» e di non volersi mai separare
dall’amore del Signore.
Alle parole fece subito
seguire i fatti quando, il 30 agosto 1940, il Secondo Arbitrato (o Diktat) di
Vienna obbligò la Romania a cedere all’Ungheria la parte settentrionale della
Transilvania, che comprendeva quasi tutto il territorio della diocesi di
Oradea.
Monsignor Frenţiu decise
di risiedere a Beiuș, che era ancora dentro i confini della Romania. L’eparchia
fu affidata al vescovo di Cluj-Gherla, monsignor Iuliu Hossu, come
amministratore apostolico. Monsignor Suciu rimase a Oradea come ausiliare:
nonostante le difficoltà della guerra e quelle causate dagli occupanti
ungheresi, promosse e attuò numerose iniziative di apostolato.
Il 29 agosto del 1941
monsignor Hossu fece il suo ingresso come nuovo vescovo di Oradea. Monsignor
Suciu rimase suo ausiliare finché nel 1947, in seguito al ritorno di monsignor
Frentiu a Oradea, non venne destinato all’eparchia di Făgăraş e Alba Iulia come
amministratore apostolico.
I fedeli, però,
cominciavano a sentire la pressione del regime comunista, che puntava a
unificare la Chiesa greco-cattolica romena unita con Roma e la Chiesa
ortodossa. Monsignor Suciu rispose con una serie di conferenze nelle principali
città del Paese, dichiarando l’impossibilità di un accordo fra il cristianesimo
e il materialismo ateo.
Il 3 settembre 1948 un
decreto governativo lo depose dal suo incarico e gli ordinò il domicilio coatto
a Blaj. Monsignor Suciu, invece, proseguì le visite pastorali e i suoi
interventi, con impegno ancora maggiore: solo la Santa Sede, ripeteva spesso,
aveva l’autorità di privarlo delle funzioni episcopali.
Nel mese di settembre fu
arrestato una prima volta. Condotto a Sibiu, fu lasciato per due giorni senza
cibo né bevanda, quindi venne rilasciato. Subì un secondo arresto, poi gli
furono sottratti tutti i mezzi di trasporto. A quel punto proseguì le sue
visite a piedi, esortando i fedeli a non cedere, come del resto facevano tutti
gli altri vescovi greco-cattolici.
Arrestato il 28 ottobre
del 1948, venne portato a Dragoslavele e poi al Monastero Căldăruşani. Nel
maggio del 1950 fu portato al Ministero degli Interni e nell’ottobre dello
stesso anno al penitenziario di Sighetul Marmaţiei o Sighet, dove soffrì fame,
freddo, malattie e numerose torture. Morì in quel luogo il 27 giugno 1953,
nella cella numero 44.
Fu sepolto nel cimitero
dei poveri, cioè dei suicidi e dei vagabondi, e a oggi non si è ancora venuti a
conoscenza del luogo esatto dove riposino le sue spoglie mortali.
In due lettere
indirizzate ai suoi fedeli nell’ottobre 1948 affermava: «Per la Chiesa Romena
Unita è arrivato il Venerdì Santo. Adesso, cari fedeli, abbiamo l’occasione di
mostrare se apparteniamo a Cristo o se siamo della parte di Giuda, il traditore...
Non lasciatevi ingannare da parole vane, dai comitati, da promesse, da
menzogne, ma restate saldi nella fede per la quale i vostri genitori e i vostri
avi hanno versato il loro sangue... Non possiamo vendere né Cristo né la
Chiesa... Se prenderanno le vostre Chiese, pregate il Signore, come lo fecero i
primi cristiani, quando gli imperatori pagani distruggevano i loro luoghi di
preghiera e bruciavano i loro libri santi».
Queste sue parole
risuonarono anche al Colosseo il 7 maggio 2000 in occasione della
Commemorazione Ecumenica dei Testimoni della Fede del XX secolo presieduta dal
Papa san Giovanni Paolo II.
Il 28 gennaio 1997 la
Santa Sede ha concesso il nulla osta per l’avvio della comune causa di
beatificazione e canonizzazione di monsignor Suciu e degli altri sei vescovi
greco-cattolici morti negli anni del regime comunista in Romania.
Il processo eparchiale
(ossia diocesano) per il riconoscimento del loro martirio è iniziato il 16
gennaio 1999 a Blaj e si è concluso il 10 marzo 2009. Il 7 novembre dello
stesso anno sono stati aperti i plichi della relativa documentazione,
convalidata col decreto del 18 febbraio 2011. Dopo sette anni di lavori, nei
quali sono emerse altre testimonianze d’archivio, è stato possibile ultimare la
“Positio super martyrio”, consegnata nel 2018.
Il 19 marzo 2019,
ricevendo in udienza il cardinal Giovanni Angelo Becciu, Prefetto della
Congregazione delle Cause dei Santi, papa Francesco ha autorizzato la
promulgazione del decreto con cui i sette vescovi venivano ufficialmente dichiarati
martiri. La loro beatificazione è stata fissata a domenica 2 giugno 2019,
nel corso del Viaggio Apostolico in Romania dello stesso Pontefice. La comune
memoria liturgica è stata fissata al 2 giugno, anniversario della
beatificazione.
Autore: Emilia
Flocchini
SOURCE : http://www.santiebeati.it/dettaglio/92793
Papst spricht Märtyrerbischöfe der kommunistischen Ära
selig
Papst Franziskus spricht
am 2. Juni im siebenbürgischen Blaj (Blasenburg) Kardinal Iuliu Hossu
(1885-1970) sowie weitere sechs rumänische Märtyrerbischöfe aus kommunistischer
Zeit selig. Die sieben griechisch-katholischen Bischöfe durchliefen ab 1948 mehrere
Foltereinrichtungen der kommunistischen Diktatur, weil sie den katholischen
Glauben nicht aufgeben wollten.
LESEN SIE AUCH
27/05/2019
Programm des
Papstbesuchs in Rumänien im Überblick
„Als die Behörden sie
aufforderten, zur Entlassung aus dem Gefängnis die Gemeinschaft mit dem Papst
aufzugeben und zur orthodoxen Kirche zu wechseln, antwortete Iuliu Hossu in
ihrem Namen mit den Worten: 'Unser Glaube ist unser Leben“, erläuterte der
Bischof von Cluj-Gherla, Florentin Crihalmeanu, im Blick auf die
Seligsprechung.
Der Vatikan hatte im März
offiziell die Martyrien von Valeriu Frentiu, Vasile Aftenie, Titu Liviu
Chinezu, Ioan Suciu, Ioan Balan, Alexandru Rusu und Iuliu Hossu anerkannt.
Insbesondere Kardinal Hossu war eine zentrale Figur im Kampf der rumänischen
griechisch-katholischen Kirche gegen die kommunistische Regierung, die die
sogenannten „Unierten“ von Rom trennen und der Orthodoxie zuschlagen wollte.
Hossu, 1885 in Milasul
Mare geboren, studierte in Klausenburg (rum. Cluj), Budapest, Wien und Rom
Philosophie und Theologie. Nach seiner Priesterweihe 1910 war er im Ersten
Weltkrieg Militärkaplan für die Rumänen in der österreichisch-ungarischen
Armee. Im April 1917 wurde er zum Bischof von Gherla ernannt (ab 1930
Cluj-Gherla). Von 1941 bis 1947 war er zudem Administrator der Diözese
Oradea (Großwardein).
Wegen seiner
widerständigen Haltung gegen die Kommunisten wurde Bischof Hossu
im Oktober 1948 inhaftiert, bis 1955 im berüchtigten Gefängnis
Sighet. Danach stand er bis zu seinem Tod im Mai 1970 in orthodoxen
Klöstern nahe Bukarest unter Hausarrest. Papst Paul VI. (1963-1978) ernannte
ihn im April 1969 zum Kardinal „in pectore“, also im Geheimen. Sein
Name wurde erst 1973 verkündet, knapp drei Jahre nach seinem Tod.
Messe auf dem „Feld der
Freiheit“
Die rumänischen
Griechisch-Katholischen hatten im 19. Jahrhundert bildungsmäßig die Elite
innerhalb ihres Volkes dargestellt. Die Stadt Blaj als ihr Zentrum war auch
Wiege des rumänischen Nationalbewusstseins, wobei anfangs Autonomie innerhalb
der Habsburgermonarchie angestrebt wurde. Griechisch-katholische Gelehrte
begründeten die kulturelle Bewegung "Siebenbürgische Schule"; sie
meinten aufgezeigt zu haben, dass das rumänische Volk ununterbrochen seit den
Römern auf diesem Gebiet wohne.
Am 15. Mai 1848
fand auf der „Campia Libertatii“, dem „Feld der Freiheit“ das am 2. Juni
auch Schauplatz der Seligsprechungsmesse mit Papst Franziskus ist, eine
Versammlung mit 40.000 Rumänen zur Autonomierklärung statt, an deren Spitze die
beiden Bischöfe - der orthodoxe Andrei Aguna und der griechisch-katholische
Ioan Lemeni - standen.
Vernichtungsfeldzug gegen
die Unierten
Nach Ende des Ersten
Weltkriegs kam Blaj mit der Region Siebenbürgen an Rumänien, nach dem Zweiten
Weltkrieg etablierte sich 1948 der Kommunismus. Die unierte Kirche kam in arge
Bedrängnis. Auf einer von den Kommunisten fingierten Synode im Oktober 1948
unterzeichneten 36 griechisch-katholische Geistliche unter Druck die
Angliederung ihrer Kirche an die rumänisch-orthodoxe Kirche. Das Dekret 358
vom 1. Dezember 1948 besiegelte endgültig das Schicksal der
griechisch-katholischen Kirche: Ihre Güter wurden konfisziert, alle damals
1.725 Kirchen plus Friedhöfe, Register und Archive der rumänisch-orthodoxen
Kirche zugeschlagen.
Die Bischöfe und alle
Griechisch-katholischen, die sich dieser Maßnahme nicht beugen wollten, wurden
von der berüchtigten Staatspolizei Securitate inhaftiert. Auch gegen Priester,
Ordensfrauen und einfache Gläubige, die sich weigerten, dem katholischen
Glauben abzuschwören, ging das kommunistische Regime vor. Wer sich nicht
verstecken konnte, verbrachte Jahre in Gefängnissen und litt Qualen, die viele
nicht überlebten.
Einer der
Märtyrerbischöfe, Vasile Aftenie (1899-1950), der Weihbischof von Fagaras und
Alba Iulia war, starb schon 1950 im Alter von 50 Jahren nach zehn Monaten
Inhaftierung. Bischof Valeriu Traian Frentiu (1875-1952) von Oradea Mare
(Großwardein) kam 77-jährig im Vernichtungslager von Sighet ums Leben, nachdem
ihm die medizinische Versorgung verweigert worden war. Ebenfalls im Gefängnis
von Sighet, das heute eine „Gedenkstätte für die Opfer des
Kommunismus und des Widerstand“ ist, starb 1953 im Alter von nur 45 Jahren der
Weihbischof von Oradea und Administrator von Fagaras, Ioan Suciu (1907-1953).
Weihbischof Titu Liviu
Chinezu (1904-1955) von Fagaras und Alba Iulia erfror im Gefängnis Sighet im
Alter von 50 Jahren. Er war Rektor der Theologischen Akademie in Blaj gewesen
und wurde 1949 im Kloster Caldarusani, wo er zunächst in Isolationshaft war,
heimlich vom ebenfalls dort inhaftierten Bischof Frentiu zum Bischof geweiht.
Märtyrerbischof Ioan
Balan (1880-1959) von Lugoj starb in einem Krankenhaus in Bukarest an den
Folgen der jahrenlangen Haft und Misshandlungen. Und Bischof Alexandru Rusu
(1884-1963) von Maramures, ein ehemaliger Theologieprofessor und
Zeitungsredakteur, wurde ebenfalls in orthodoxen Klöstern festgehalten, nachdem
er Sighet überlebt hatte. 1957 wurde er 72-jährig zu einer lebenslange
Haftstrafe wegen „Anstiftung zum Hochverrat“ verurteilt. Rusu starb 1963 im
Gefängnis von Gherla und wurde auf einem Gefangenenfriedhof anonym verscharrt.
Auch römisch-katholische
und orthodoxe Opfer
Zielscheiben der
kommunistischen Verfolgung jener Zeit waren auch die Bischöfe und Gläubigen der
lateinischen Kirche. In Sighet fand etwa auch der aus dem
niederösterreichischen Bad Deutsch-Altenburg stammende Bischof von Iasi, Anton
Durcovici (Durkowitsch, 1888-1951), den Tod. Er wurde 2014 wie zuvor schon zwei
weitere römisch-katholische rumänische Märtyrerbischöfe aus der kommunistischen
Zeit - Szilard Bogdanffy (1911-53) und Janos Scheffler (1887-1952) - von der
Kirche seliggesprochen. 2013 wurde auch der Märtyrer-Priester Vladimir Ghika
(1873-1954) zur Ehre der Altäre erhoben.
Doch auch die orthodoxe
Kirche hat unter dem kommunistischen Regime gelitten, dessen Ziel die
Entwurzelung des Glaubens war. Laut Historikern kamen zwischen 1950 und 1964
allein mehr als 2.000 orthodoxe Pfarrer ins Gefängnis. Bischöfe wurden gestürzt
und einige starben unter zweifelhaften Umständen, während andere unter
„Hausarrest“ in Klöster gesteckt wurden. Insgesamt inhaftierten die
kommunistischen Machthaber mehrere tausend Geistliche aller Konfessionen.
Als Untergrundkirche
überlebt
Nach dem Sturz des
Ceausescu-Regimes Ende 1989 und dem Fall des Kommunismus zeigte sich, dass die
rumänische unierte Kirche trotz der Repression im Untergrund noch weitgehend
funktioniert und auch Bischöfe geweiht hatte. So konnte Papst Johannes Paul II.
am 14. März 1990 die Hierarchie der unierten Kirche wiederherstellen und ihre
fünf Diözesen erneut besetzen. Allerdings zählt sie heute nur mehr
rund 400.000 Gläubige. 1948, bei der erzwungenen Eingliederung in die
Orthodoxie, gab es in Rumänien noch etwa 1,5 Millionen Griechisch-katholische.
Aktuell wird die
Rumänische griechisch-katholische Kirche von Kardinal Lucian Muresan,
Großerzbischof von Alba Iulia und Fagaras, geleitet. Er wurde am 16.
Dezember 2005 von Papst Benedikt XVI. zum ersten Großerzbischof der
Rumänischen griechisch-katholischen Kirche erhoben; 2012 erhielt er auch die
Kardinalswürde.
Das Verhältnis zur
Orthodoxie hat sich in den letzten 20 Jahren entspannt; der ökumenische Dialog
trägt Früchte. Einige Fragen der Güterrückstellung müssen aber noch gelöst
werden.
(kap – mg)
Martyr
bishops 2019 stampsheet of Romania, Romania Post
12. ARESTAREA EPISCOPILOR
După declaraţia Bisericii Ortodoxe şi a autorităţilor de stat, reîntregirea Bisericii Ortodoxe s-a înfăptuit prin Proclamaţia de la Cluj. Deci Episcopii, care s-au îndepărtat de popor, trebuie înlăturaţi. Astfel, între 27-29 octombrie 1948 au fost arestaţi Episcopii: Valeriu Traian Frenţiu de la Oradea; Alexandru Rusu de la Baia Mare; Ioan Bălan de la Lugoj; Iuliu Hossu de la Cluj; Ioan Suciu de la Blaj şi Vasile Aftenie de la Bucureşti. De asemenea, au fost arestaţi şi Episcopii romano-catolici: Augustin Pacha de la Timişoara, Anton Durcovici de la Iaşi, Iohannes Schefler de la Satu Mare şi monseniorul Ghica Vladimir de la Bucureşti. Au mai fost arestaţi mulţi protopopi, profesori de la şcolile Blajului şi alţii.
A urmat desfiinţarea mănăstirilor. La cele de călugări au fost aduşi stareţi ortodocşi, dar călugării nu au trecut la ortodoxie, aşa că unii au fost arestaţi, alţii au fugit.
Maicile călugăriţe de la Blaj, adunate în capelă, nu au voit să părăsească edificiul, Institutul Recunoştinţei. Dar noaptea de 31 octombrie 1948 a fost decisivă. Li s-a tăiat curentul electric şi ele au fost încărcate, cu forţa, de muncitori, în camioane şi capela a fost prădată.
La 1 decembrie 1948 apare Decretul nr. 358 prin care Biserica Unită încetează de a mai exista.
Episcopii arestaţi au fost duşi la Ministerul de Interne, la Bucureşti, iar de acolo au fost duşi ca prizonieri personali ai Patriarhului Ortodox Iustinian Marina, la Dragoslavele, în judeţul Muscel.
Dragoslavele era o vilă a Patriarhiei Ortodoxe, dar acum era dărăpănată şi pustie. Episcopii greco-catolici aduşi aici au fost izolaţi în câte o cameră. Clădirea era înconjurată de sârmă ghimpată şi păzită de securişti prin exterior, ca să nu se poată apropia nimeni de clădire, iar în interior, tot soldaţii de la securitate le făceau cumpărăturile. Raţia de alimente era foarte mică; în loc să cumpere alimente la preţ oficial, ei le cumpărau la preţul pieţii libere, fiind foarte scumpe toate, aşa că nu le rămânea aproape nimic. Aici au răbdat de frig, foame şi izolare timp de patru luni.
Patriarhul credea că atitudinea lor este o încăpăţânare şi că după vreo patru luni vor ceda. A venit aici Patriarhul Ortodox Iustin Marina şi le-a propus să treacă la Biserica Ortodoxă, căci dacă nu vor trece, el, Patriarhul, îşi va lua braţul ocrotitor de pe ei şi vor fi duşi la închisoare. Atunci Episcopul Ioan Bălan de Lugoj a zis:
"Preafericite, dacă noi, Episcopii greco-catolici, am crede că Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică a lui Cristos, în acest moment ne-am da semnătura, căci noi vrem să fim cu Cristos! Dar dumneavoastră nu aţi venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtuţi creştineşti, ci ne-aţi arestat şi ne-aţi întemniţat. Hotărât, acestea nu sunt metodele lui Cristos! Dacă nouă, Episcopilor uniţi, Guvernul ne-ar fi propus şi promis că ne dă toată Biserica Ortodoxă pe mână, cu condiţia să-i arestăm şi să-i întemniţăm pe Ierarhii ei, sau numai pe unul din ei, noi ne-am fi dat viaţa, dar nu am fi acceptat. Deci viaţa ne-o puteţi lua, dar credinţa nu! Atâta vreme cât suntem în edificiile Bisericii Ortodoxe, suntem prizonierii ei."
Patriarhul a ieşit foarte gânditor. Un preot ortodox cu numele Baltazar (declară Episcopul Ioan Suciu) l-a întrebat pe Patriarh: "Ce zic Episcopii uniţi?" (adică: sunt gata să treacă la Biserica Ortodoxă?). Patriarhul, după o clipă de tăcere a răspuns: "E chestie de convingere!"
Preoţii care au fost arestaţi o dată cu Episcopii, au fost duşi la Mănăstirea Neamţ, unde au fost ţinuţi în condiţii foarte grele. Cinci din ei au semnat trecerea la Biserica Ortodoxă şi au fost eliberaţi.
De la Dragoslavele, Episcopii au fost duşi la Mănăstirea Căldăruşani, lângă Bucureşti. Aici au fost aduşi şi preoţii de la Mănăstirea Neamţ şi s-a făcut un singur lagăr, la 1 martie 1949.
Dintre Episcopi, pe Ioan Suciu şi pe Vasile Aftenie i-au dus la Bucureşti, la închisoarea Ministerului de Interne. Aici a murit Episcopul Vasile Aftenie, la 10 mai 1950, în condiţii misterioase.
În lagărul de la Căldăruşani, păzit de locotenentul major Bădiţă, a putut intra călugărul bazilitan Ciubotariu, iar prin el Episcopii au putut lua contact cu Nunţiatura Apostolică de la Bucureşti. În urma acestei corespondenţe, aici în lagăr au fost consacraţi Episcopi, din ordinul Papei Pius al XII-lea, Tit Liviu Chinezu şi Ioan Chertes.
În anul 1950 au fost aduşi toţi Episcopii şi preoţii la închisoarea de la Sighet. Până când erau în lagăr la Căldăruşani, Episcopii au cerut să fie consacraţi alţi Episcopi ajutători.
Nunţiul Apostolic Gerard Patrik
O'Hara a consacrat alţi trei Episcopi:
Ioan Ploscaru, pentru
Eparhia de Lugoj, la 30 noiembrie 1948;
Ioan Dragomir, pentru
Eparhia de Maramureş, la 6 martie 1949;
Iuliu Hirţea, pentru
Eparhia de Oradea, la 28 iulie 1949.
A mai fost consacrat de Episcopul Schubert de la Bucureşti Alexandru Todea, pentru Arhieparhia de Alba-Iulia şi Făgăraş, la data de 19 noiembrie 1949.
Dar curând toţi vor fi
arestaţi. Din Episcopii oficiali, arestaţi la Dragoslavele, nu a mai fost
eliberat nici unul. Toţi vor muri în închisoare, sau având domiciliul forţat.
Astfel:
Vasile Aftenie a murit la
Ministerul de Interne la 10 mai 1950, fiind înmormântat la cimitirul Belu
catolic din Bucureşti;
Valeriu Traian Frenţiu a
murit la Sighet la 11 iulie 1952;
Ioan Suciu a murit la
Sighet la 27 iunie 1953;
Tit Liviu Chinezu a murit
la Sighet la 15 ianuarie 1955;
Ioan Bălan a murit în
exil la Mănăstirea Ortodoxă Ciorogârla, la 4 august 1959;
Alexandru Rusu a murit la
Gherla la 9 mai 1963;
Iuliu Hossu, cardinal, a
murit în exil, la Căldăruşani, la 28 mai 1970.
Episcopii consacraţi în clandestinitate, după 1 decembrie 1948, care nu au murit, au făcut 14-15 ani de închisoare.
Unii preoţi şi călugăriţe au fost duşi la Canalul Dunăre-Marea Neagră, lucrând în apa îngheţată sau pe arşiţa cumplită; alţii au fost duşi la stuf, absolut toţi fiind expuşi la munci epuizante şi în condiţii inumane.
După amnistia generală din 1964, cei care au supravieţuit închisorilor au fost eliberaţi. Episcopii clandestini ieşiţi din închisoare au activat în clandestinitate, fără odăjdii şi cruci pectorale, întocmai ca Apostolii lui Cristos: "Din roadele lor îi veţi cunoaşte" (Mt 7,16)
Timp de 40 de ani, Biserica Unită a fost scoasă în afara legii, deşi în acest timp existau în România alte 14 culte religioase! Numai Biserica Unită, care a deschis ochii naţiunii şi a pregătit conştiinţele românilor pentru marea Unire de la 1918, nu avea dreptul la existenţă.
Dar zice Mântuitorul:
"Dacă pe Mine m-au prigonit şi pe voi vă vor prigoni!" (Io 15,20).
Fie ca jertfa Bisericii Unite
să fie începutul marilor convertiri de care are atâta nevoie ţara noastră!
Recunoașterea martiriului
celor șapte Episcopi greco-catolici români
19.03.2019, Vatican
(Catholica) - La 19 martie 2019, Papa Francisc l-a primit în audiență pe
Cardinalul Angelo Becciu, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților. În
cadrul audienței, Sfântul Părinte a autorizat Congregația să promulge mai multe
decrete, printre care și cel privind recunoașterea martiriului celor șapte
Episcopi greco-catolici români. Astfel este deschisă calea pentru beatificarea
servilor lui Dumnezeu Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit
Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, „uciși din ură față
de credință în diverse locuri din România între 1950 și 1970”, citim în
comunicatul de astăzi al biroului de presă al Sfântului Scaun.
De asemenea este
recunoscut un miracol atribuit mijlocirii venerabilei serve a lui Dumnezeu
Maria Emilia Riquelme y Zayas, fondatoare a Congregației Surorilor Misionare
ale Preasfântului Sacrament și ale Fecioarei Maria Imaculată, născută în
Granada, Spania, în 5 august 1847, și decedată în 10 decembrie 1940. Un alt
martiriu recunoscut este al servului lui Dumnezeu Alfredo Cremonesi, preot al
Institutului Pontifical pentru Misiuni, născut la Ripalta Guerina, Italia, la
16 mai 1902, și ucis din ură față de credință în Donoku, Myanmar, în 7
februarie 1953.
În fine, au fost
recunoscute virtuțile eroice pentru următorii servi ai lui Dumnezeu: Francesco
Maria Di Francia, preot diecezan, fondator al Congregației Surorilor Capucine
ale Preasfintei Inimi, născut la Messina, Italia, în 19 februarie 1853, și
decedat la Roccalumera, Italia, în 22 decembrie 1913; Maria Hueber, fondatoare
a Congregației Surorilor Terțiare ale Sf. Francisc, născută la Bressanone,
astăzi în Italia, în 22 mai 1653, și decedată în 31 iulie 1705; Maria Teresa
Camera, fondatoare a Congregației Fiicelor Fecioarei Pietà, născută la Ovada,
Italia, în 8 octombrie 1818, și decedată pe 24 martie 1894; Maria Teresa
Gabrieli, cofondatoare a Congregației Surorilor Sărmane – Institutul Palazzolo,
născută la Bergamo, Italia, în 13 septembrie 1837, și decedată în 6 februarie
1908; Giovanna Francesca a Duhului Sfânt (născută Luisa Ferrai), fondatoare a
Institutului Surorilor Misionare Franciscane ale Cuvântului Întrupat, născută
la Reggio Emilia, Italia, în 14 septembrie 1888, și decedată la Fiesole,
Italia, în 21 decembrie 1984.
Sursa: vedeţi aici
Voir aussi : https://www.cath.ch/newsf/les-sept-eveques-martyrs-sont-morts-par-fidelite-a-lunite-de-leglise-catholique/
https://www.unirea.org/2019/05/02/the-seven-greek-catholic-bishop-martyrs/
